“Va cauta la telefon cineva de la Alro Slatina…” imi spune secretara de la Casa Studentilor. Sa-mi trag una, asta e. Alerg disperat catre telefonul fix de la etajul 1. “A…Alo?” gafai in receptor. “Dumitrescu aici. Vi s-a aprobat sponsorizare de 10 milioane de lei”.

Sa derulam putin inapoi faptele. Cand eram copil, singurii bani pe care i-am facut au fost 500 de lei pe care i-am furat de la bunicul meu. Si cred ca eram sortit unei cariere de ONG-ist pentru ca m-am dus si i-am impartit copiilor de la bloc. Cand primeam bani de Craciun sau de ziua mea – regulamentara 100 de lei – ii dadeam parintilor mei. “ Voi sigur ii puteti folosi mai bine”.  Deci spirit antreprenorial 0.

In liceu am fost numit casierul clasei pentru ca aveam figura de baiat bun si … destept. Desi am avut ceva bani pe mana, cu exceptia unor mici ciupeli pentru suc, bere si cateva tigari la tipla, nu i-am facut sa se inmulteasca.

Deci ce puteam face? “Decat” Stiinte Economice – Marketing. Langa fiecare barbat care nu stie ce vrea este o prietena care il trage de maneca “Hai sa ne inscriem in AIESEC”.

Aici am aflat ca cravata trebuie sa vina nici mai sus, nici mai jos de mijlocul curelei, ca nu este business camasa cu maneca scurta, aici am invatat ce inseamna afirmatie de valoare sau “elevator speech”. Mai bine zis  “ telefon public + credit limitat pe cartela = timp limitat de spus clientului ce vreau de la el”.

Am invatat ca trebuie sa dai 10 telefoane si probabil 3 o sa accepte sa se intalneasca cu tine si o sa obtii ceva de la 1 singur. Orice client ma ingrozea. Trebuia sa intru, sa trag aer in piept si dadeam drumul al poezie. Si nu ma mai opream din vorbit. “Puterea tacerii” era un concept necunoscut. Vor trece 9 ani pana sa aud de el.

Atunci nu mi-am dat seama, dar vrei sa fii vanzator? Vrei sa ai rezultate? Trebuie sa mergi la intalnire cu clientul. Si la inca una si la inca una, pana nu le mai stii numarul. Si sa deschizi ochii si urechile, sa bagi cate ceva la cap, sa repeti lucrurile care au mers bine, sa nu faci de trei ori aceeasi greseala, sa iti placa competitia, sa vrei sa fii cel mai bun. Am putut sa inteleg care este diferenta dintre intrebari deschise si inchise. Si exemplele pot continua.

De fapt ce vreau sa spun in multe cuvinte este ca nimeni nu se naste vanzator. Cred ca sunt 2 lucruri pe care trebuie sa le faci la inceput incat sa ai sanse sa fii macar un vanzator acceptabil: sa iti placa sa vorbesti / sa fii cu oamenii si sa zambesti – ca o incununare a unei atitudini pozitive pe care o ai in fata clientului.

Sa vorbesti + sa zambesti = Comunicare – tonul vocii sau daca iti plac cifrele: 7+55=100-38.

Nu o sa uit niciodata prima mea vanzare. Am vandut 5 topuri de hartie Xerox unei scoli. M-am bucurat si pentru 2 minute am sarbatorit si mi-am promis ca o sa mai vand.

Cand esti vanzator nu e treaba usoara pentru ca trebuie sa faci o gramada de lucruri in acelasi timp si sa te mai si pui in pantofii clientului. A invata lucruri noi nu este o rusine si este valabil oricand. Fiecare job nou pe care l-am avut in vanzari a venit la pachet si cu trainiguri de vanzari, negociere, comunicare si nu am strambat din nas chiar daca era training vanzari incepatori. De fiecare data am gasit ceva de invatat si pe care l-am putut aplica in ceea ce faceam zilnic.

Acum 15 ani am inceput sa am success. Si totul a inceput cu  “Va cauta la telefon cineva de la ALRO Slatina”. Am inceput sa vand. Orice. Oricand. Oricui

Leave a Comment